Ce suntem noi?

Ce ne defineste pe noi ca oameni? Ce ne deosebeste de animale? Sigur sunt intrebari pe care toti ni le punem de nenumarate ori si tot de atatea ori primim varii raspunsuri.Totusi in esenta ce suntem? Sigur, un om de stiinta ar spune atomi de hidrogen, oxigen si mai stiu eu ce alte elemente din tabelul lui Mendeleev, dar chiar si cel mai rational om stie ca nu e asa.De ce tanjim dupa persoana iubita atunci cand e departe? De ce simtim acel "dor" de ce ii ducem lipsa si simpla amintire a persoanei nu ne ajunge pentru a ne stavili dorul? De ce trebuie sa-i vedem chipul pentru a putea trece peste acel sentiment inadusitor? Asta este ceea ce ne deosebeste de animale, nevoia de a sti ca suntem iubiti, ca cineva se gandeste la noi, ca cineva ne duce dorul, nevoia de a ne simti utili. Ei bine totul se schimba in momentul in care pierzi acea persoana. In acel moment ea nu iti mai duce dorul, nu se mai gandeste la tine, nu mai vrea sa te vada si ce poti sa faci? Nu ai cum sa ii schimbi atitudinea, orice ai face, deodata parca decazi din statura de om, de fiinta umana, deodata esti decazut in rangul bestiilor fara grai, deodata parca simti ca nu mai meriti sa traiesti printre oameni fericiti care au pe cineva, pentru ca tu ai gresit si ti-ai adus aceasta pedeapsa asupra ta. Esti alienat, chiar daca ai tai te iubesc, chiar daca parintii au nevoie de tine, pentru a sti ca nu au trecut degeaba prin lumea asta si ca au lasat ceva in urma, nu e acelasi lucru ca acea dorinta a unei persoane pe care ai cunoscut-o la un anumit moment in viata si care a indraznit sa se riste si sa iti faca loc in viata ei(si asa prea plina de tot felul de oameni), insa din altruismul ei s-a nascut conditia ta de om, ai fost iubit pentru o perioada si asta iti da dreptul sa spui ca nu ai trait degeaba. Pacat ca pentru a realiza aceste lucruri trebuie sa suferi si mai rau sa sufere si altii din cauza ca tu nu ai fost indeajuns de matur pentru a avea grija de sentimentele lor.