Wednesday, June 30, 2010

Povestea omului de pe corabie...


A ajuns aici fara sa ceara asta. Dintr-odata, a aparut o noua proiectie a lumii in jurul unui punct. Matematic vorbind, punctul nici nu exista. El este punctul, imbogatit cu simturi, constiinta, memorie, imaginatie. Cel mai de pret cadou i-a cazut in brate, valorand imens sau deloc, in functie de starea data de un moment. Filozofic vorbind, lumea nici macar nu exista. Ea se afla in mintea fiecarui om si fiecare om se pierde lesne prin mintea sa...
Scopul, care este scopul? Aparent, niciunul. Fiecare om se naste ud si gol. Treptat, se deosebeste de celelalte animale prin lipsa unor instincte si o adaptare insuficienta la lumea vie, ambele compensate de inteligenta si vointa. Pana la un an si jumatate, se ridica si merge, eliberandu-si mainile si potrivindu-si privirea. Fara sa stie, trece din an in an si vede deodata cum colbul greu acopera pasii prietenilor vechi, strazile de joaca, paginile cartilor de povesti. S-ar intoarce oricand la ele, dar magia copilariei s-a risipit, a trecut poate prea repede. Dupa un timp, intalneste iubirea veche de cand lumea, dar noua pentru el. Pe prima o traieste mai mult in imaginatie, fara concretizare. Altele vor fi si mai si...
Esecurile si greselile incep sa apara. Descopera ca nu are numai o singura viata, ci mai multe. Isi spune din cand in cand: punct si de la capat. Dar mereu in aceeasi corabie.
Plecat pe corabie, o parte din drum isi strange lucruri langa el, pe cele care conteaza cu adevarat le tine intr-o valiza, iar pe celelalte primprejur. Valiza este numai a lui. Printre valuri prea mari, cand timpul da startul, omul se debaraseaza incet incet de unele. Le arunca peste bord, intr-o eliberare care surprinzator, nu-l face mai sarac. Din toata corabia candva puternica, daca va mai avea noroc, ii vor ramane cel mult trei scanduri. Va ajunge pe o insula, aflata jos sau sus, si se va acoperi cu ele...
Dupa ce s-a bucurat de balansul corabiei, sezand intr-o cutie culcat pe spate, s-a ridicat dintr-o data, privind catre orizont. De jur imprejur, numai apa. Nu stia incotro se indreapta si a trait cu impresia asta toata viata. Chiar daca multi se perinda pe langa el, omul este de fapt singur. Asa era si el. Se inalta pe zi ce trecea mai mult, apropiindu-se de soare. La stanga, la dreapta, in fata si in spate, o multime de alte ambarcatiuni de lemn, fiecare cu un conducator, cu valize, cu lucruri superficiale. Varstnicii sunt in fata, au trecut prin multe. Totusi, exista posibilitatea ca oricine sa ajunga, o singura data, de pe un vas pe altul, cu o banala funie despre care nici nu zici ca ar tine o musca. Altcineva arunca funiile, si anume pescarul de suflete. Astfel, nimeni nu atinge insula in functie de ani. Dar toti raman numai cu scandurile. Cele trei.
Omul se bucura prea putin de viata. Mai mult se bucura ploaia cand ii cade pe piele sau soarele sau stelele sau apa de mare ce a primit o lacrima sarata in plus. La sfarsit, de om se bucura doar viermii si poate Dumnezeu. Uita minunile mici si se chinuie sa pescuiasca lucruri prea mari, care de fapt nu-l fac bogat dar nici sarac atunci cand le arunca. Nu poti ajunge cu ele la destinatie. Doar cu valiza, plina de clipe frumoase, de amintiri, de sentimente. Cea care nici nu se vede.
Iubirea e grea dar frumoasa. Cu ajutorul ei, scad noduri bune din viteza si se adauga memorii inestimabile in bagajul secret. Restul, materialul, prea putin conteaza.

Tuesday, June 29, 2010

Alexander Graham Bell si telefonul


Din carti am descoperit ca Graham Bell a inventat telefonul in 1876. In realitate, lucrurile nu au stat chiar asa. Incepand cu 1850, s-a dat o adevarata lupta pentru intaietate, avand la mijloc un dispozitiv pe care, fie vorba intre noi, nimeni nu prea la vrut. Mai in gluma mai in serios, britanicii spuneau chiar ca ei au mesageri puternici si nu vor duce lipsa telefonului...

Ei bine, lupta s-a dat intre scotianul Bell, italianul Antonio Meucci si americanul Elisha Gray. Daca ajungeti prin Italia si intrebati pe oricine despre inventatorul telefonului, veti primi acelasi raspuns: Meucci. Acesta a patentat in 1871 un dispozitiv de comunicare produs in 1850. Americanul si scotianul au depus actele pentru inregistrarea patentelor exact in aceeasi zi din 1876, insa lucrurile au fost cam necurate, asa cum s-a intamplat si in cazul Paulescu. Bell se pare ca l-a mituit pe un angajat de la biroul de patente, facandu-l sa-i arate informatii cruciale ale inventiei lui Gray si sa amane inregistrarea americanului. Astfel, instaritul si orgoliosul Graham Bell a ramas drept inventatorul telefonului, chiar daca pana si angajatul respectiv a recunoscut ca totul a fost aranjat...

Sunday, June 27, 2010

Gottfried Leibniz si calculul infinitezecimal


Se presupune ca Arhimede ar fi utilizat pentru prima oara numerele infinitezecimale in calculele sale matematice, insa nimeni nu poate demonstra exact acest lucru. Prin secolul XVII, batalia s-a dat intre doi titani:Gottfried Leibniz si Isaac Newton. Cartile ni l-au lasat pe primul drept inventatorul calculelor diferential si integral, reunite sub conceptul de calcul infinitezecimal, in care numerele tind catre zero. Leibniz si-a publicat lucrarea in 1684, iar Newton a venit cu un studiu asemanator noua ani mai tarziu, in 1693. Cu toate acestea, Newton avea mai multi sustinatori prin cercurile de matematicieni si unul dintre prietenii sai a facut public un caiet datand din 1666, in care Isaac descria la perfectie bazele calculului amintit. Newton l-a acuzat chiar pe Leibniz de plagiat, acesta din urma sustinand ca lucrarile au fost facute independent. Chiar daca lumea l-a pastrat in minte pe Leibniz, a fost acceptat faptul ca Newton a stat la baza calculului infinitezecimal.

Thursday, June 24, 2010

Guglielmo Marconi si radioul


Daca intrebati pe oricine despre inventatorul radioului, veti primi raspunsul acesta: Marconi. In realitate, Guglielmo Marconi era un afacerist pragmatic si vizionar, dar nu si inventatorul radioului. In 1891, americanul genial de origine sarba, Nikola Tesla, vorbea deja despre beneficiile unui aparat capabil sa transmita si sa decodeze semnale radio, iar in 1893 realiza chiar primele demonstratii cu un dispozitiv wireless. In 1895, Tesla facea o transmisie la 75 de kilometri departare. Un an mai tarziu, Marconi aplica pentru un patent iar in 1897 isi infiinta prima companie producatoare de radiouri. In 1901, se reusea celebra transmisie radio peste Atlantic, iar Guglielmo uimea o lume intreaga. Tesla nu era un ahtiat dupa bani si faima, nestiind cum sa-si valorifice descoperirea. La un moment dat, patentul sau a fost considerat primul in detrimentul celui inregistrat de Marconi, insa disputele puternice i-au facut pe cei responsabili sa-i redea creditul celui din urma. Dupa patru decenii, Curtea Suprema din SUA i-a dat castig de cauza lui Tesla, insa acesta murise din pacate de cateva luni...

Wednesday, June 23, 2010

Edison si inventarea becului


Kurt Vonnegut are o povestire geniala despre Edison si cainele sau, in colectia "Bun venit printre maimute". Acolo apare ceva amuzant si despre aparitia becului, oarecum surprinzatoare. Celebrul inventator are peste o mie de inventii in portofoliu insa surpriza, becul nu ar trebui sa se afle printre ele. Si multe altele, la fel. De ce? Pentru ca multe inventii au fost realizate de catre elevii lui Edison si unul a fost genial. Il chema Sir Humphrey Davy si a construit un arc din carbon care lumina la trecerea curentului prin el. Problema era ca filamentul se ardea dupa maxim doisprezece ore. Edison s-a chinuit apoi sa gaseasca un material rezistent si, in cele din urma, l-a gasit. Dar nu el a inventat becul... Thomas numai a perfectionat inventia altcuiva.

Tuesday, June 22, 2010

Fratii Wright si avionul motorizat



Fratii Wright sunt considerati pionierii zborului, insa trebuie sa stiti ca pererile sunt impartite si aici. Definind aparatul de zbor despre orice aparat capabil sa stea suficient timp in aer, pioner ar putea fi considerat Jean-Francois Pilatre de Rozier, care in 1783 se ridica deasupra tuturor cu un balon cu aer cald. Poate ca nu e un aspect suficient de convingator. Daca insa consideram aparatul de zbor drept un ansamblu mai greu decat aerul, George Cayley ar fi primul, intrucat a zburat cu un planor in 1853. Dar poate ca tot nu e in regula. Sa consideram aparatul de zbor drept un avion motorizat si controlat de om. In 1903, fratii Orville si Wilbur Wright au realizat primul zbor cu un astfel de avion. Ce argumente mai avem impotriva acestei intamplari care practic coincide cu inventarea unui aparat viabil si capabil sa zboare cu adevarat? Ei bine, germanul Karl Jatho a zburat destul de bine in 1900. Richard Pearse a zburat si el cateva sute de metri, insa a pierdut controlul si s-a prabusit intr-un gard.

Cine a inventat primul aparat de zbor controlat de om si perfect functional? Depinde cum privim lucrurile. Nu trebuie insa sa-i discreditam in niciun fel pe fratii Wright.

Wednesday, June 16, 2010

Fratii Lumiere si camera de filmat


Inventia camerei de filmat a insemnat un pas urias pentru intreaga lume. Disputa s-a tinut intre trei parti importante. In SUA, Thomas Edison era considerat parintele acestei gaselnite, el avand un patent inregistrat in 1890. Britanicii il considerau primul pe al lor William Friese-Greene, care inregistrase un patent in 1889. Francezii se laudau cu fratii Auguste si Louis Lumiere, care filmau prin 1895. Dupa vorba "cand doi se lupta al treilea castiga" - adaptata fireste la context, a castigat al patrulea. Acesta este Louis Le Prince, un francez misterios care a primit un patent in 1888.

Monday, June 14, 2010

Walt Disney l-a inventat pe Mickey Mouse?


Walt Disney, creatorul unui adevarat imperiu care dainuie in amintirile oricarui copil, a ramas drept desenatorul lui Mickey Mouse. In realitate, lucrurile n-au stat deloc asa. Disney nu era un desenator grozav, dar avea oamenii potriviti. Ub Iwerks era un geniu care facea totul cu o rapiditate iesita din comun. Iwerks l-a proiectat pe Mickey, facand un prim desen animat, Plane Crazy, in 1928. Doua saptamani i-au fost absolut necesare. Stiti cate desene a facut Iwerks pe zi? 700...

Friday, June 11, 2010

Intamplari medicale ciudate...

Pe cand avea numai patru ani, Margaret Wegner a suferit un accident stupid, dar care a lasat-o cu un pix de 8 centimetri care a trecut prin nas, etmoid si creier. Femeia a stat 55 de ani asa, iar in august 2007 a decis sa se opereze, dupa multe episoade de cefalee si epistaxis (sangerari pe nas). Margaret nu s-a operat din mai multe motive. In primul rand, tehnica nu era atat de buna. Pe deasupra, ea nu fusese afectata de catre pix, iar scoaterea obiectului presupunea riscuri uriase. Cand doctorii au vazut exact, prin CT si RMN, localizarea precisa a pixului, au spus ca interventia se poate face, salvand femeia se simptomele deranjante. Operatia a fost un succes, iar Margaret se poate lauda cu un pix de 55 de ani vechime, care a stat chiar in creierul ei.
Jim McClatchey din Atlanta este omul care a "murit" de o suta de ori si totusi traieste. La varsta de 54 de ani, Jim a facut un stop cardiac. Ajungand la spital, medicii au incercat resuscitarea clasica cu masaj cardiac sau lovituri puternice cu pumnul in piept, dar in zadar. S-a trecut la defibrilare electrica, cu scopul de a depolariza cordul, dandu-i sansa sa reporneasca.
Pe EKG(electrocardiograma - masoara activitatea electrica a inimii) se oscila intre linie izoelectrica si ritm normal, asta pentru ca inima lui Jim incepea sa bata si apoi se oprea brusc. Cordul a repornit de 50 de ori in prima ora! Si tot de atatea ori a incetat sa mai bata. Dupa o suta de astfel de incercari disperate, starea s-a stabilizat. In urma defibrilarii intense, pieptul lui Jim a suferit arsuri de gradul doi. Motivul stopurilor cardiace a fost un virus.
Un zambet pe zi te tine departe de medic, insa pe Xu Pinghui o aduce la doctor pentru studii interesante. In varsta de 12 ani, fata a avut un episod febril care i-a afectat lobul frontal, facand-o sa rada tot timpul. Si-a pierdut astfel si capacitatea de a vorbi. Febra mare are efect nociv asupra neuronilor, cum s-a si intamplat la Xu, careia probabil nu i-au fost administrate antipiretice sau alte procedee hipotermice.

Thursday, June 10, 2010

Himerism.

Lydia Fairchild a trebuit sa-si faca un test ADN dupa ce a aplicat pentru un program de ajutorare a mamelor cu multi copii si fara loc de munca. Jamie Townsend, un barbat casatorit si separat de mai multe ori de Lydia, a fost confirmat drept tatal copiilor. Surpriza incredibila a fost aceea ca Lydia nu se potrivea deloc cu materialul genetic al fetitelor ei, care ar fi trebuit sa fie 50% identic cu al ei. Expertii au declarat ca Lydia incearca sa insele statul, dar in realitate problema nu era deloc aceasta. Femeia avusese candva un geaman in acelasi uter al mamei sale, survenind un fenomen de himerism (termen acceptat si cu "c" - chimerism), adica un embrion l-a "mancat" pe celalalt, primind doua seturi de ADN. Fiecare set poate domina in anume organe, iar in cazul Lydiei, cel dominant se afla in majoritatea corpului, mai putin in ovare. Dupa multiple peripetii, femeia a fost declarata mama copiilor sai, asta dupa ce a si fost data in judecata.
O poveste asemanatoare a avut si Karen Keegan, cand a avut nevoie disperata de un rinichi si unul dintre copii a vrut sa o ajute. Analizele au aratat ca acel copil nu era de fapt copilul lui Karen, rezultat care a socat intreaga familie. Karen s-a dovedit a fi suferinda de aceeasi afectiune, cu materialul genetic identic cu al copiilor aflat numai in tiroida.

Wednesday, June 9, 2010

Boli neobisnuite - spina bifida

Avand de mic spina bifida, Mark Chenoweth s-a simtit tot mai rau, ajungand in urma cu zece ani in scaunul cu rotile. Trebuie sa stiti ca spina bifida este o malformatie congenitala destul de frecventa, ea aparand mai ales la coloana lombosacrata. Corpurile vertebrale au portiuni lipsa, expunand maduva, radacinile nervoase, meningele, care pot hernia. Unele spine bifide sunt oculte (adica fara simptome, multi le au dar nu baga de seama) sau cu simptome care se agraveaza in timp, ducand pana la diplegie sau paraplegie. In alta ordine de idei, se ajunge la paralizie de membre inferioare. Exact asa s-a intamplat si la Mark, numai ca la el a urmat si un miracol. A vrut neaparat sa faca scuba diving, chiar daca doctorii i-au interzis acest lucru. Incapatanandu-se, Mark a intrat in apa si s-a scufundat la cativa metri adancime. Iesind, a constatat ca poate merge iar. Dupa putin timp, picioarele i-au paralizat iar. Mark s-a scufundat din nou, de data aceasta mai adanc. A putut merge apoi multe zile, fara probleme. Acum, el abia daca se mai urca in scaunul cu rotile... Explicatia medicala nu prea exista pentru acest caz. Fie presiunea, fie mixtura din buteliii, il ajuta pe Chenoweth sa mearga din nou...

Tuesday, June 8, 2010

Ati auzit de methemoglobinemie?

In octombrie 2005, la spitalul St Paul din Vancouver s-a prezentat un domn intr-o stare generala alterata. Dupa mai multe investigatii, medicii au decis sa-i recolteze sange arterial, pentru a doza nivelul gazelor. In mod normal, sangele arterial este mai deschis la culoare, deoarece contine hemoglobina oxigenata. Cel venos este mai inchis, pentru ca prezinta mai mult dioxid de carbon. In acest caz insa, sangele era verde! S-a pornit o discutie parca desprinsa din House M.D., dar experienta profesionistilor si-a spus rapid cuvantul. Pacientul prezenta methemoglobinemie, adica hemoglobina blocata ireversibil cu monoxid de carbon. Pe langa aceasta, pacientul avea si sulfhemoglobinemie. De unde provenea sulful? Din sulfonamidele care stateau la baza unor medicamente impotriva migrenelor, pe care omul le-a luat in cantitati foarte mari. Totusi, nu ar fi trebuit nici asa sa dezvolte o asemenea reactie, ramanand inca multe date neclare, posibil unele defecte enzimatice sau anomalii cromozomiale.

Monday, June 7, 2010

Memoria celulara. Adevar sau baliverne?

O vorba veche spunea ca singura menire a medicului este sa-i distraga atentia pacientului, timp in care organismul sau se vindeca singur de boala. E o parte de adevar in aceasta afirmatie, dar nu putem in niciun caz sa nu acceptam ca medicina face astazi adevarate minuni. Domeniul este fascinant, cu o multime de lucruri care vor fi descoperite pe parcurs. Nu stim suficient de multe detalii despre creier, despre genom sau cum se intampla exact anumite procese, dar viitorul pare promitator. La varsta de 63 de ani, new york-ezul William Sheridan a primit vestea pe care o astepta de mult: o inima noua. Transplantul a fost un succes si recuperarea dupa interventie s-a facut fara reactiile adverse imune caracteristice. Intr-o zi, fara sa-si dea seama exact ce face, William a luat un creion si o coala de hartie, apucandu-se sa deseneze. Nu mai facuse asta niciodata, pentru ca nu era deloc talentat la schite sau arta in general. Numai ca dupa transplant, ceva s-a intamplat in interiorul sau si s-a simtit foarte atras de artele plastice. A inceput sa deseneze intr-un stil impresionant, uimindu-i pe cei din jur, dar mai ales pe sine. William primise inima de la un artist, care o buna parte din viata desenase in creion... Ceea ce s-a intamplat poate fi explicat partial prin asa numita "memorie celulara", care ii fascineaza astazi pe cercetatori. Se pare ca, pe langa neuroni, si alte celule pot stoca informatii, influentand apoi anumite trasaturi generale ale organismului in care ajung.
Claire Sylvia a experimentat un alt caz interesant. Primind o inima de un tanar de 18 ani, femeia a simtit in scurt timp un apetit deosebit pentru bere, aripioare de pui crocante si ardei iuti, alimente pe care nu le agrea inainte. Sylvia a scris chiar o carte despre experienta ei: A Change of Heart

Friday, June 4, 2010

Intamplari ironice...

Anthony Mesa, in varsta de 22 de ani, a fost retinut de politie dupa o fapta dezgustatoare. Pentru a depista eventuale substante interzise, Mesa trebuia sa urineze intr-un borcanas. Apoi, prin analiza toxicologica, medicii de specialitate ar fi vazut daca tanarul consumase sau nu droguri, explicand oarecum comportamentul sau. Problema este ca Mesa nu a putut deloc sa urineze, dupa incercari repetate. Am uitat sa va spunem pentru ce fusese arestat... Anthony urinase intr-o cutie de suc si ii daduse unui client sa bea, intr-un restaurant... Mare ti-e gradina, Doamne!

Undeva langa Toronto se gaseste oraselul Oshawa, in care canadienii au deschis un asezamant special pentru pisici. Stim bine ca felinele domestice iubesc soriceii si fac orice pentru a-i prinde. Nu am auzit, in afara de Tom si Jerry, de razbunari crunte din partea soarecilor. Pana acum... Inarmati cu incisivi puternici si in continua crestere, cativa soareci au ros instalatia electrica din ansamblul respectiv, producand un scurt circuit ce a declansat un incendiu. O suta de pisici au murit din pacate in acel incendiu, rapoartele aratand ca totul a pornit intradevar de la cablurile electrice. Oare soarecii au actionat in cunostinta de cauza sau habar nu au avut de efectele faptelor savarsite?

Combinatia Paste plus astenie de primavara este naucitoare. Oua, carne de miel, drob, lipsa de fier, lipsa de chef pentru orice. Nu stim cum anume, dar parca ne-a mai venit buna dispozitie dupa ce l-am intalnit pe mielul care nu putea sa treaca prin iarna, fiindu-i mult prea frig. Stiti ce au facut ciobanasii pentru a-i fi mai cald mielului? L-au imbracat cu un pulover de lana naturala. Cat de ironic poti sa fii ca sa pui asa ceva pe lana deja prinsa de corpul firavului animal? Un lucru e cert: mielul a trecut iarna! Il cheama Jack Frost si locuieste la o ferma din Hants, undeva langa Southampton.

Fie, admitem faptul ca David Ingham nu a fost un elev stralucit, dar chiar asa sa-l arunci din scoala de gramatica de la Ermysted? Directorul scolii respective nu a stat mult pe ganduri, exmatriculandu-l pe David la varsta de 12 ani si spunandu-i ca nu va reusi niciodata sa invete ceva cum trebuie. 55 de ani mai tarziu, Ingham, devenit pictor, primeste o cerere de portret de la... directorul care l-a dat afara! Asa domnul director Marcelus Forester s-a putut convinge ca David chiar a invatat ceva.

Unele intamplari sunt amuzante prin tragicul lor, care demonstreaza de multe ori cat de usor se poate pierde o viata. Amuzamentul si ironia provin din conjunctura, tragicul izvoraste din faptul implinit. Pe data de 15 septembrie 1985, la piscina municipala din New Orleans era veselie mare. Oamenii sarbatoreau primul an fara niciun inec! Erau acolo peste doua sute de oameni, dintre care o suta salvamari profesionisti. Dupa petrecere, cei patru salvamari oficiali care raspundeau de siguranta in piscina au gasit un corp imbracat, plutind intre doua ape. Jerome Moody, in varsta de 31 de ani, se inecase in timp ce ceilalti sarbatoreau statisticile impecabile ale piscinei...

Thursday, June 3, 2010

Te-ai gandit vreodata sa dai pe cineva in judecata? Nu mai sta pe ganduri!


Campionul proceselor absurde este Jonathan Lee Riches, supranumit “the Litigator Crusader" sau “the Patrick Ewing of Suing”. Jonathan avea frumosul obicei sa dea in judecata pe oricine, intentand peste 4.000 de procese. Sa va dam cateva exemple de "destinatari": George W. Bush, piratii din Somalia, NASCAR, Michael Vick de la NFL, antrenorul Bill Belichick de la New England Patriots, Martha Stewart, Steve Jobs, Platon, Nostradamus, Che Guevara, turnul Eiffel, monumentul Lincoln Memorial sau Plymouth Rock. Va imaginati cum e sa-l dai in judecata pe Nostradamus? Ei bine, Jonathan nu s-a oprit aici. In mai a dat in judecata Cartea Recordurilor (Guinness) pentru ca l-a decorat drept omul cu cele mai multe procese deschise...
Jonathan a mai dat in judecata si jocul "Grand theft auto". Ati citit bine, a dat in judecata jocul, sustinand ca din cauza lui a ajuns in inchisoare si ca, tot din cauza jocului, ceilalti detinuti vor sa il bata si sa il jefuiasca, fiind invatati cum sa faca asta de catre GTA.
Probabil Jonathan a intentat atatea procese pur si simplu din cauza ca se plictisea in celula sa din inchisoarea din Lexington, Kentucky, unde este inchis pentru frauda si de unde va fi eliberat in martie 2012...

Wednesday, June 2, 2010

E lunga tare....

"Ia uite cum ma joc eu de-a eroul prin boschetii timpului. Nu-mi da pace un singur gand: de unde pana unde tine? "E lunga tare", mi-a zis un om al strazii intr-o seara de mai, dupa ce statuse ploaia. M-am gandit atunci ca mi se vede, asa, in toata splendoarea ei. Nu e cu putinta s-o mai las in ochii lumii asteia, mi-am zis pe loc. Asa ca am indesat-o inapoi in lacasul ei. Misterios lucru, dar a intrat fara sa zica ceva de mama, de morti sau de draci. A intrat ca unsa. "Acum e mai bine", parea ca doreste sa-mi strige vagabondul, din departari cam gri. Acum e cert mai bine. Bun, o las acolo, sa nu-mi mai faca pielea ca de gaina. Ii spun sa stea cuminte si poate ma asculta. De parca ar fi dupa mine. E o intreaga filozofie la mijloc, sa nu credeti ca e simplu. Din ceas in ceas, cucul iese afara. E un blestem primit de la un vecin in varsta tare, pe care nici nu l-am cunoscut vreodata, chiar daca sta deasupra mea. Nimeni nu l-a cunoscut. El a facut sa iasa cucul, in semn de ora scursa. Si, ora de ora, mie imi iese si ma chinui sa o bag la loc. Mi s-a facut o rusine teribila, mai ales ca este destul de lunga si toti o privesc cu admiratie sau invidie. Sau poate lumea toata e numai in capul meu...
E lunga tare, mi-a zis un om al strazii...Am o valiza cam lunga dar si putin lata. E lunga tare, colorata, nu foarte solida. Am fost blestemat ca din ora in ora sa-mi iasa si sa-mi pun in dansa, vreau nu vreau, cate ceva. Tin acolo cateva iubiri din care am invatat atatea, persoane dragi pe care le-am pierdut inaintand prin viata, bubele dulci din genunchii copilariei, dinti pierduti, chipuri de bunici, locuri cutreierate demult, lacrimi din tristeti, nisip din mare, flori de padure pe care i le strangeam ei in buchete, alergand, frunze peste care mai saream, incercari, zambete, succese, melancolii, detalii care conteaza atat de mult, cate si mai cate. Le am pe toate acolo. Nu stiu daca lumea din jur chiar o vede sau totul e numai in inchipuirea mea, nu stiu daca omul strazii exista. Stiu numai ca, o scot mereu ca sa mai bag ceva in ea si ma tem tot timpul sa nu-i pierd continutul. Pana la urma conteaza numai ce tin acolo, nimic altceva. Si, cu cat e mai mare valiza asta, cu cat e mai plina de amintiri, imi dau seama ca am trait. O ascund in mine, uneori se ascunde singura sau iese cand ma astept mai putin. Adaug lucruri noi si caut printre cele vechi. E singurul lucru care conteaza cu adevarat..."

Tuesday, June 1, 2010

Ziua copilului, la multi ani!


Cu totii stim ca astazi se sarbatoreste ziua copilului dar de unde vine aceasta sarbatoare? Cine a propus infiintarea sa?
Raspunsul e simplu: Ziua copilului a fost menţionată prima dată la Geneva la Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanţi din diferite ţări, au adoptat Declaraţia pentru Protecţia Copilului. După această conferinţă, multe guverne au introdus „Ziua copilului”.
Fruntasii la acest capitol au fost turcii, astfel in Turcia Ziua copilului a fost sărbătorită pentru prima dată în data de 23 aprilie 1920, asadar lor ar trebui sa le multumim pentru ziua aceasta.
Nu se stie oficial de ce tocmai ziua de 1 iunie a fost aleasa, insa una dintre teorii sustine ca aceasta alegere a fost facuta in urma unei coincidente. Pe data de 1 iunie 1925 consulul general al Chinei din San Francisco a organizat celebrarea festivalului Dragonului-Barca (da, chiar asa se numea, nu e o nascocire), eveniment care a adunat multi orfani chinezi la un loc si care a coincis cu conferinta de la Geneva.
În anul 1954 Fondul Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Naţiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul ca fiecare Stat să dispună de o aşa-numita „Ziua copilului” (engleză: Universal Children's Day).
Insa, datorita diversitatii statelor lumii, nu toate au declarat ziua copilului pe aceeasi data, asadar unele tari sarbatoresc in zile diferite: Argentina sărbătoreşte a doua duminică din luna august, Australia sărbătoreşte în prima duminică din luna iulie, Brazilia sărbătoreşte în data de 12 octombrie, Canada sarbatoreste pe 20 noiembrie, in Congo, Congo DR, Camerun, Guineea Ecuatoriala, Gabon, Ciad, Republica Centrala Africana, São Tomé si Príncipe ziua copilului este sarbatorita pe 25 Decembrie, Cuba sărbătoreşte în a treia duminică din luna iulie, Columbia sarbatoreste in ultimul weekend din aprilie, Costa Rica sarbatoreste pe 9 septembrie, El Salvador sarbatoreste pe 1 octombrie, India sărbătoreşte în data de 14 noiembrie, Japonia sărbătoreşte în data de 5 mai, Mexic sărbătoreşte în data de 30 aprilie, Ungaria sărbătoreşte în ultima duminică al lunii mai.