7 inventii criminale: episodul 4

In 1863, un anume domn Wilbrand descoperea trinitrotoluenul sau TNT, cum mai este cunoscut. Surprinzator, inventatorului nici nu i-a trecut prin cap ca tine pe masa un exploziv puternic. Wilbrand inventase de fapt un colorant care ingalbenea tesaturile, mai ales steagurile germane. Abia dupa 40 de ani, o mana de cercetatori au descoperit din intamplare proprietatile TNT-ului si excelenta pretare pentru demolarea cladirilor vechi, pentru a construi unele noi. Bineinteles ca omul, aflat in razboi, a apelat la TNT ori de cate ori a avut ocazia, distrugand poduri, cladiri, depozite, fabrici. Omorand mii de oameni. Daca stia Wilbrand...

7 inventii criminale (episodul 3)

Dezvoltata initial ca un antidot la gazul sarin, talidomida a aparut in 1944 ca un medicament minune excelent pentru insomnii, dureri de cap sau stari de tuse. In anii '50 si '60, dupa administrarea la femeile gravide, lumea a fost socata dupa ce 20.000 de nou nascuti prezentau mutatii incredibile. S-a spus ca a fost cea mai mare eroare din istoria farmaceuticii. Totusi, talidomida ramane in uz, utilizandu-se pe anumite primate sau impotriva leprei. Nu s-au semnalat reactii adverse atunci cand medicatia a fost data cu atentie, evitandu-se gravidele.

7 inventii criminale (episodul 2)

Dupa analiza fina a Razboiului Civil din America, Richard Jordan Gatling tragea concluzia ca prea putini soldati au pierit din cauza gloantelor. A stat, s-a framantat, a transpirat si a inventat celebrul tun Gatling, bineinteles stramosul mitralierei cu mai multe tevi, perfectionata in timp. Richard s-a gandit ca arma sa este ideala pentru razboi, inlocuind mai multi soldati care altfel s-ar fi chinuit cu vechile pusti greu de manuit. Dupa 1877, stiti unde s-a folosit tunul Gatling? Impotriva indienilor din diverse triburi, cand europenii au lansat moda coloniilor... Imaginati-va numeroase astfel de arme indreptate impotriva unor bastinasi care nu stiau cum arata un pistol.

7 inventii "criminale": episodul 1

De voie sau de nevoie, omul este inventator. Pe baza studiilor sau a imaginatiei, el a creat exact ceea ce ii lipsea, acesta fiind si rolul inventiei. Asa se face ca astazi folosim roata, becul sau motorul cu ardere interna. Ne bucuram de aceste minuni gandindu-ne prea putin ca multe dintre ele, prin incercari pure si uneori prostesti, fie au iesit rau de tot sau au fost transformate imediat in altceva, prin renuntarea la scopul lor initial.
Thomas Midgley, Jr. s-a nascut in 1889, cand automobilul era probabil doar in mintea catorva oameni. Thomas a terminat ingineria mecanica si apoi chimia, angajandu-se la General Motors in 1916. In 1921, el inventeaza combustibilul cu plumb, mai prietenos cu motoarele insa toxic pentru mediul inconjurator. Deoarece aditivul era un tetraetil plumb, GM s-a ferit sa mentioneze de plumb cand facea reclama, aducand vorba numai despre "ethyl". Midgley nu s-a oprit aici, tot dansul fiind inventatorul clorofluorocarburilor (CFC) introduse in spray-uri sau alte minuni de produse. Nu stim altii cum sunt, insa un istoric a marturisit ca "Thomas Midgley a avut un impact mai mare asupra atmosferei decat orice alt animal din intreaga istorie a Terrei". CFC-urile sunt cunoscute pentru toxicitatea lor si pentru actiunea destructiva asupra stratului de ozon...

Daca lumea ar avea 100 de locuitori...

Daca lumea ar avea 100 de locuitori, lucrurile ar sta cam asa:

•61 ar fi din Asia, 13 din Africa, 13 din America, 12 din Europa si 1 din Australia
•70 ar fi adulti si 30 copii
•52 ar fi femei si 48 barbati
•90 ar fi heterosexuali si 10 homosexuali
•86 ar sti sa citeasca si 14 nu
•17 ar vorbi chineza, 9 engleza, 8 hindusa, 6 rusa, 6 spaniola, 4 araba si 50 alte limbi
•1 ar avea o facultate si 99 nu
•76 ar avea electricitate si 24 nu
•20 ar trai sub amenintari cu arme, razboi, mine antipersoana, iar 80 ar trai fara astfel de frici
•83 ar avea apa proaspata iar 17 nu
•30 ar fi satui, 50 ar fi hraniti prost iar 20 ar fi subnutriti
•7 ar avea computere iar 93 nu
•33 ar fi crestini, 19 musulmani, 13 hindusi, 6 budisti, iar 29 atei sau cu alta credinta
•1 ar fi infectat cu HIV iar 99 nu
•20 ar cosuma 80% din energia electrica iar 80 ar consuma restul de 20%
•68 ar respira aer ralativ curat, iar 32 ar respira aer poluat

Bineinteles tot articolul este o metafora pentru procentele inregistrate la ora actuala in lume. Cu toate acestea, nu va face sa va puneti unele semne de intrebare cu privire la lumea in care traim?

Cateva previziuni neintentionate...

1.In 1984, autorul science fiction William Gibson lansa Neuromancer, un roman extraordinar in care vorbea despre o retea globala, updatata constant, prezentata ca un univers distinct, cu o multitudine de posibilitati, de la cumparaturi si pana la conexiuni intre oameni din toate colturile lumii. Spre sfarsitul cartii, reteaua devine un mijloc intunecat de intretinere a viciilor omenirii.
Cam ce a descris domnul Gibson in Neuromancer? Pai... internetul!
2. Robert A. Heinlein este un scriitor SF foarte cunoscut, alaturi de Asimov sau C. Clarke. In 1942, in opera "Beyond this Horizon", Robert a descris un robot capabil sa receptioneze apelurile telefonice. In 1983, japonezii au inventat un robot in forma de secretara, care se ocupa exact de aceasta misiune. In 1956, in opera "Double Star", Heinlein descrie cu minutiozitate un pat cu apa. In 1968, un anume Charles Hall se duce sa patenteze inventia sa teribila (evident, un pat cu apa) dar cei de la biroul de patente ii rad in nas, spunandu-i ceva de genul "fugi domnule de aici, ca ai copiat descrierea lui Heinlein"...
3. Daca prin 1945 vorbeai despre telecomunicatii prin satelit, ori erai nebun, ori te chema Arthur C. Clarke. Celebrul autor SF a descris primul in opera "Extra-Terrestrial Relays" un satelit geosincron, care se putea misca practic odata cu pamantul, ramanand fix pentru un anumit reper. Clarke spunea ca acesti sateliti vor transmite semnale audio si video, fiind viitorul telecomunicatiilor. 65 de ani mai tarziu, pe orbita au ajuns zeci de astfel de masinarii care supravegheaza totul: unii apartin companiilor de telefonie, altii Google, altii armatelor...
4. In 1991, cu cinci ani inainte ca Nintendo sa revolutioneze gamingul odata cu lansarea consolei Wii, un pusti pe numele sau Jimmy Peterford publica intr-o revista visul sau cu privire la consola perfecta. Bineinteles ca timpul si tehnologia momentului limitau firesc pana si imaginatia pustanilor, insa Jimmy a gandit o consola capabila sa ruleze jocuri de pe mai multe sisteme (Virtual Console), sa cante singura anumite melodii (Wii Orchestra) si sa fie controlata cu ajutorul a 27 de butoane (destul de asemanator cu ce are Wii acum, daca adunam butoanele hardware ale Wiimote + Nunchuck si gradele de libertate). Jimmy s-a gandit si la jocul Super Mario Galaxy (a aparut prin 2007) si la pretul consolei, de 259.99$. Pretul la lansare a fost de 249.99$...

Se pare ca nu numai persoanele needucate cred in superstitii, se pare ca si mintile stralucite de la NASA cred in acestea.

In 1903, fratii Orville si Wilbur Wright din Ohio zburau pentru prima data. Da, a fost un zbor de numai 12 secunde, dar a facut istorie. In 1962, SUA ducea o lupta de orgolii cu URSS, dorind sa trimita primii un om in spatiu. Zis si facut. Un indraznet fara pregatirea necesara a venit la NASA si a spus ca el vrea cu tot dinadinsul sa ajunga pe orbita. Cand NASA a aflat ca este din Ohio, acolo unde primii aviatori erau nascuti, a spus da fara ezitari. Pe 20 februarie 1962, acel om ajungea pe orbita. Il cheama John Glenn.
Dupa aceasta reusita, John F. Kennedy voia sa trimita si primul american pe Luna. Pe 20 iulie 1969, cineva a pus un pas mic pentru el si un pas urias pentru omenire. Il cheama Neil Armstrong si este din... Ohio!
Stiti cati astronauti au fost in total din Ohio? 24...NASA chiar are o pagina dedicata acestui fapt!

Iata ceva ce nu stiati despre popularul joc Monopoly

Monopoly este unul dintre cele mai populare jocuri. Se stiu multe despre el, insa exista cateva detalii cu privire la inceputurile celebrului board game, cat si despre implicarea sa in cel de-al II-lea Razboi Mondial, care nu au fost cunoscute din pricina unui secret bine pastrat.
Britanicii au tinut secretul, fireste.
Anglia lupta impotriva Germaniei si avea zeci de mii de soldati capturati pe tinuturile naziste, ce trebuiau cumva recuperati din cauza intentiilor neclare si pe alocuri criminale ale germanilor. Monopoly era destul de cunoscut la vremea aceea chiar si in Europa, iar nazistii se plictiseau teribil cand nu aveau misiuni de indeplinit, recurgand la clasicul pachet de carti, table si, desigur, jocul in care oricine se putea imbogati, cel putin virtual. Britanicii au recurs la un siretlic, trimitand cutii cu Monopoly detinutilor din taberele germane. Pana aici, nimic neobisnuit. Insa serviciile secrete britanice nu intentionau sa-si mai distreze soldatii capturati, ci sa-i scoata de acolo cu orice pret.
Combinatia Monopoly – obiecte de folos soldatilor mergea de minune, chiar daca acestea din urma erau destul de greu de introdus in pachetul jocului. Hartile faceau mult zgomot cand erau desfacute, asa ca trebuia un material usor de pliat, iar pe deasupra sa si permita imprimarea hartilor pe el. Britanicii au apelat la matase si la firma John Waddington Ltd., ce descoperise cu putin timp in urma o metoda de a imprima eficient direct pe matase. Toate bune si frumoase. Germanii erau disperati neputand sa-si aprovizioneze propriile trupe, cu atat mai putin detinutii. Ei acceptau orice ajutor din partea Crucii Rosii pentru soldatii capturati, iar fiecare pachet de ajutor continea si Monopoly, fara ca nazistii sa cada la banuieli. Inauntrul jocului, pe langa piesele obisnuite, serviciul secret britanic a inclus si o piesa metalica ce putea fi folosita drept cutit, precum si un compas, tocmai bun pentru orientarea pe harta de matase. Printre banii inclusi in joc se aflau si bani adevarati din Germania, Italia si Franta, pentru ca totul sa mearga fara probleme dupa evadarea din campusurile naziste.
Pare surprinzator, insa peste 35.000 de soldati britanici au reusit sa evadeze cu ajutorul editiei speciale de Monopoly. Britanicii au pastrat bine secretul pentru ca functionase de minune si puteau sa apeleze la aceasta metoda si intr-un viitor razboi. Waddington nu suflase o vorba pentru ca avea numai de castigat iar nemtii oricum puteau bombarda fabrica in cateva minute, daca aflau ceva.
Mai tarziu, jocul devenise popular si in tarile comuniste, acolo unde liderii il interzisesera deoarece promova o economie libera. Oamenii de rand insa il jucau pe ascuns, cu tot mai multa vointa pentru libertate, pentru democratie, pentru posibilitatea de a avea o avere pe baza muncii intr-o economie libera.
Iata de ce, din motivele amintite mai sus, Monopoly nu poate fi considerat doar un simplu joc.

Omul nepotrivit la locul si mai nepotrivit...

In 1861, Wilmer McLean locuia intr-o casa aflata in apropiere de Manassas, exact langa drumul ce unea Washington DC de Richmond. Pe 21 iulie a izbucnit Razboiul Civil, desfasurat intre Uniune si Confederatie. Generalul P.G.T. Beauregard, aflat din a doua tabara, a vazut o cladire solida in care a vrut sa-si adaposteasca cei mai buni soldati. Era chiar casa lui McLean. Cei din Uniune au bombardat cladirea, insa toti cei din ea au supravietuit miraculos. Wilmer stia ca trebuie sa plece de acolo, insa ii venea greu sa renunte, asa ca a durat pana in 1862 aceasta nehotarare.
A doua batalie de la Bull Run s-a dat exact in acelasi loc, dar mult mai violenta decat prima. Wilmer a stiut ca trebuie sa plece, luandu-si familia si mutandu-se in Appomattox Court House (fost Clover Hill). In 1865, generalul Lee a fost urmarit de catre genialul Ulysses Grant. Ei bine, unde putea sa se ascunda Lee? Da, exact in casa lui McLean! Pe 9 aprilie, Lee s-a predat, punand capat Razboiului Civil.
Unde a inceput si unde s-a terminat Razboiul Civil? Pe proprietatea lui Wilmer McLean...

Toata lumea spune ca e criza! Celsius X VI II spune altceva...

Toti oamenii, de orice teapa si orice fel se plang zilele astea ca traim cea mai mare criza de la perioada interbelica incoace. Mai ales parlamentarii si membrii Guvernului se plang de acest lucru si isi gasesc scuze in acest pretext pentru a lua tot felul de decizii. Daca sunteti de acord sau nu cu ele este optiunea voastra, ce vroiam eu sa va aduc la cunostinta este urmatorul lucru insa: ieri, 18 martie 2010 in cadrul expozitiei de la Baselworld, francezii din spatele Celsius au prezentat oficial o bijuterie de telefon. Modelul X VI II va fi produs in serie limitata si va costa... 275.000 $.
Sigur, va veti intreba ce stie sa faca acest telefon pentru suma exorbitanta amintita mai sus? Va spun ca telefonul consuma energie produsa de el printr-un mecanism kinetic care hraneste si zona de maxim interes, adica ceasul. Sunt inauntru 547 de piese lucrate manual, multe vizibile printr-o fereastra de cristal.
Celsius spera ca acest gen de produse exclusiviste se va impune in segmentul luxury, ei fiind deschizatorii de drum. Forma clamshell nu mai este la moda astazi, dar se potriveste perfect cu mecanismul Remontage Papillon.
Sunt doua lumi total diferite, despartite de mai bine de cinci sute de ani. Acum, ele si-au gasit locul in acelasi produs inovativ, cu o valoare emotionala uriasa. Microelementele mecanice sunt conectate cu cele electronice, miscand cele doua functii de baza. Ceasul este cuprins in clapeta display-ului, el avand toate componentele imprejur.
Odata deschisa clapeta, in locul difuzorului se gaseste o fereastra rotunda care gazduieste tourbillion-ul rotitor. Orificiul difuzorului este amplasat in apropierea decupajului. Telefonul propriu-zis nu impresioneaza prin dotari iesite din comun. Nu. Deja alimentarea depaseste orice concept si ne face sa ne gandim spre un viitor frumos, cu multiple posibilitati.
Cum ar fi sa nu mai conectam niciodata telefonul la un incarcator?
Cum ar fi ca el sa-si produca energia prin miscarile piciorului sau ale corpului si sa o consume apoi, putin cate putin?
Pe cealalta parte, tastatura simplista, cu taste circulare pe care le-au mai incercat si Sony Ericsson sau Nokia, nu impresioneaza neaparat printr-un detaliu iesit din comun. Nici nu si-ar dori asta. E o intoarcere catre functiile de baza, ca prea au devenit telefoanele pricepute la orice.
Cu Celsius X VI II te vei bucura, daca fondurile ti-o permit, sa tii in mana o bucata din viitor, trasa cu forta in prezent...
Ce vor spune oare oamenii care din cauza acestei crize, acestor masuri anti-criza si din cauza concedierilor masive nu au in momentul de fata destui bani ca sa isi poata plati facturile sau ca sa se intretina? Se pare ca la asta nu s-au gandit bogatii lumii pe care ii intereseaza doar o noua jucarie...

Scuze...

Din cauza unor probleme tehnice (respectiv lipsa totala de internet...) nu am putut posta saptamana aceasta in fiecare zi. Sper sa nu se mai intample si imi pare rau de situatia creata. Sper sa urmariti in continuare postarile mele!

Stiati ca... (episodul 2)

Edgar Allan Poe lansa in 1838 cartea "The Narrative of Arthur Gordon Pym of Nantucket".
Primita prost de catre public si critici, a fost totusi sursa de inspiratie pentru Melville sau Verne, cei doi titani recunoscand acest lucru. Totusi cartea va surprinde prin altceva.
Poe marturisea ca povestea are la baza intamplari reale si cam asa stateau lucrurile. Partial.
In povestire, echipajul unei barci naufragiaza. Neavand mancare, intr-o scena dramatica, cei patru trag la sorti pentru a stabili care va fi mancat. Cel mai tanar pierde, numele lui fiind Richard Parker. Insa intamplarile reale care l-au inspirat pe Poe pur si simplu nu s-au intamplat. Inca.
45 de ani mai tarziu, o nava botezata Mignonette piere intr-un dezastru si patru oameni se lupta sa supravietuiasca. Intr-o scena tragica, ei trag la sorti sa vada cine va fi mancat. Cel mai tanar este ales si surpriza, numele lui era chiar... Richard Parker!

Stiati ca....

James Cameron ne-a fascinat cu a sa capodopera Titanic, insa putini stiu ca au mai fost facute 13 filme pe aceasta tema, inainte ca regizorul canadian sa cucereasca lumea. Insa un fapt este de-a dreptul incredibil: autorul Morgan Robertson a scris o carte intitulata "Futility, or the Wreck of the Titan", in care povesteste despre un vapor urias, de aproximativ 260 de metri lungime, facut in Marea Britanie. Titan porneste in calatorie ca un hotel de lux pe apa, fiind considerat imposibil de scufundat la vremea lui. La 400 de mile de "Newfoundland", la o viteza de 22.5 noduri, Titan se loveste de un iceberg si se scufunda. Majoritatea pasagerilor mor pentru ca uriasul avea prea putin barci de salvare. Era si normal, pentru ca era considerat imposibil de scufundat...

Acum vine bomba: Robertson a scris aceasta carte in 1898, adica cu 14 ani inainte ca Titanicul sa se scufunde! Ati putut vedea similaritatile, insa avem de facut o mentiune. Titanicul s-a ciocnit de iceberg la 400 de mile de Newfoundland, dar la o viteza de 25 de noduri...

Cum credeti ca s-a simtit autorul cand, in 1912, a auzit stirea care a zguduit lumea?

Pescarul de suflete

El era tanar. Se plimba cu ea prin parc si nimic altceva nu mai conta in acele momente.
Stia cum sa se poarte cu lumea si lumea stia cum sa se poarte cu el.
Lumea in esenta, nu doar oamenii… Pas dupa pas, pe carari facute printre flori, printre copaci, pe sub nori albi si cerul albastru, in aerul naturii, inmiresmat cu odorul minunilor colorate din mijloc de primavara.
Erau numai ei si se bucurau de fiecare clipa. El simtea totusi o amorteala ciudata, o durere in piept si o caldura brusca. Peste toate, parca cineva il tragea usor in sus. Ridica privirea spre eter si-i venira in minte, rand pe rand, amintiri, chipuri, sentimente…
Ea il privea si nu putea sa spuna nimic.
Timpul parca s-a oprit putin in loc.

Undeva sus, peste norii nostri si alte ceruri vazute si nevazute, in tron statea un batranel. Stia bine ca jos era haos. Nu a iesit chiar frumos exercitiul sau din urma cu doua mii de ani si de atunci, lucrurile s-au tot stricat. Cu o mana sprijinind capul greu, batranul privea in golul ce-i umplea universul. Dupa cateva secunde, ii vine o idee. De langa tron, apuca o lanseta cu fir lung si tinteste printre norii sai. Ai fi zis ca la intamplare. Carligul coboara prin gol, prin vid, printre stele. Ajunge la norii nostri si trece de ei. Se duce intr-un parc, in mijloc de primavara…

In spatele lui, carligul se opri la cativa milimetri de ceafa. Caldura deveni tot mai prezenta si parca trupul mai avea putin si ii lua foc. Sus, batranelul auzi doi clopotei din aur. S-a prins ceva! Trage cu putere, se lupta, transpira, mainile il dor. Prada e tanara, legaturile sunt puternice. Infasoara firul pe tambur si parca nu se mai termina. Cu chiu cu vai, l-a adus in sfarsit langa el..

Jos, trupul pustiit se prabusi intr-o clipa. A ramas intins pe covorul verde, printre flori, sub cerul albastru. Ea era tot acolo, in neputinta sa faca sau sa spuna ceva.

Sus, batranelul aduce pretioasa captura aproape. Apoi striga la un domn asezat langa o poarta:
-Mai Petre, il vezi cat e de frumos?
-Toti sunt asa, Maria Ta. Sau ma rog, ar trebui sa fie...
-Nu stiu de ce, dar eu ii fac cum trebuie si toti se strica acolo jos, Petre.
-Stiu, dintre ei vin si eu. Asta e natura omului.Viata i-a fost oferita ca prin minune si isi cam bate joc de ea. Cei buni se ratacesc prin multimi si se contopesc, vrand nevrand cu ele. Cei rai formeaza multimile.
-Imi cer zilnic mii de lucruri, prietene. Unii vor bani, altii copii, altii sanatate. Vor sa ia examene, sa treaca interviuri, sa se uite o anumita persoana la ei, sa castige o echipa... Primesc miliarde de ganduri in fiecare secunda si incerc sa ma impart cumva ca sa-i satisfac pe toti. Iar cand capata ceea ce au cerut, putini stiu sa spuna multumesc...
-Cand te gandesti ca la inceput i-ai facut dupa chipul si asemanarea ta! Cand te gandesti ca apoi, dupa ce i-ai vazut pe ce cai apuca, ai trimis si pe cineva sa-i indrepte. Nici nu are rost sa spun mai multe.
-Vezi tu Petre, cand esti prea bun strica. Dar asta e poveste veche. Am una noua: povestea pescarului de suflete.
-Pescar de suflete? Te plictisesti, Maria Ta?
-Ba din contra. Dar mi-a venit o idee. Petre, tu stai la poarta de doua mii de ani. Te vad tot mai obosit, cu atatea suflete implorandu-se de tine. Eu cunosc mai bine toti oamenii. Mi-am facut dintr-o bucata de nor, o lanseta de aur, cu firul lung si carligul ascutit. Odihneste-te langa poarta amice si lasa-ma din tron sa fac un experiment. Lasa totul pe mana mea.
-Prea bine. Pescarul are si o captura, vad. Cine e norocosul?
- Vom vedea in scurt timp daca e norocos ori ba.
-Cum asa?
-E drept ca cine ajunge aici langa mine se poate numi norocos. Doar a scapat de acolo, de jos. Dar eu, Petre, fac un experiment. Intreb pestele daca vrea sa se intoarca in apa sau sa ramana aici...

Batranul face semn cu mana ridicata catre trei ingeri si sufletul ii este adus in fata.
-Te-ai lasat greu, baiete. Am transpirat tot tragand la tine. Pai e frumos?
-M-am vazut tot mai mic. Pe ea, la fel. De ce? Am gresit cu ceva?
-Din contra. Petre draga, zii tu, a gresit baiatul cu ceva?
-Sa fie multumit ca i s-a dat lui primul sansa asta!
-Despre ce sansa e vorba?
-Vezi tu tinere, pana acum fiecare isi traia viata dupa cum voia. La capatul drumului, oricat era el de lung, Petre ii intampina pe toti. Unii intrau, altii nu. Acum, il las pe domn sa mai stea locului o clipa si simplific lucrurile. Din cauza asta te-am adus aici. Stai linistit, timpul e oprit jos. Din cauza asta ea nu face si nu spune nimic. Nu se poate.
-Nu inteleg. De ce am ajuns aici?
-Voi pescui, rand pe rand, toti oamenii. Ii voi scoate din carcasele lor si-i voi aduce langa mine, intrebandu-i daca vor sa ramana acolo sau sa stea aici. Ce e atat de greu? Uitati de iad sau alte tampenii. M-am ingrozit de ce se intampla jos si dau tuturor sansa sa stea in spatele portii lui Petre. E clar acum?
-E cat se poate de clar, dar sunt pus in fata unei alegeri grele. Lumea ma infioara asa cum a ajuns sa fie. Cu ea totusi, nu-mi pasa de nimic. Eram doar noi. Numai pentru ea m-as intoarce si pentru nimic altceva. Daca o sa decid sa stau aici, ce se va intampla pe pamant?
-Mascam noi cumva. Un infarct, o hemoragie interna, un accident vascular cerebral. Stai fara griji. Ambalajul conteaza prea putin.
-De data asta ma intorc! Imi pare rau... Abia astept sa fiu iar cu ea. Trimite-ma jos!
-Cum doresti...

Cei trei ingeri elibereaza sufletul si acesta revine in trup. Tanarul deschide ochii, luand o gura uriasa de aer. Ea se sperie putin si-l intreaba ce a patit. El ii spune ca a calatorit pe undeva si e bucuros ca s-a intors.
-Esti cam ciudatel, ii arunca fata.
-Si eu te iubesc, ii spune el cu ochii nemiscati.

De sus, batranul si Petre privesc cu interes scena. Apoi se pun iar pe treaba. Pe pescuit, mai bine zis.

A tras rand pe rand toti oamenii. Putini din cei buni, poeti, artisti, muncitori simpli, pictori sau de orice fel si nelegati cum trebuie de lume, au ramas dincolo de nori. Cei rai, avizi dupa putere, bani si gust, s-au intors negresit, ignorand pana si raiul pentru avutiile de jos. Au ramas oameni buni, legati de vreo pasiune sau o iubire, amestecati printre cei rai. Lumea s-a schimbat prea putin...

-Iar am cam dat-o-n bara, Petre.
-Ma-ntorc la poarta, Maria Ta.